ÎNAPOI

APOSTOLAT


Astfel este denumită orice activitate a Bisericii, care are ca scop răspândirea Evangheliei și mântuirea sufletului. În Biserică, toți sunt chemați la apostolat: clericii, călugării și laicii. În Biserică slujirile sunt diferite, dar misiunea este una. Cristos le-a încredințat apostolilor și urmașilor lor îndatorirea de a învăța, de a sfinți, și de a conduce în numele său și cu puterea sa. Însă laicii, făcuți părtași la funcția sacerdotală, profetică și regală a lui Cristos, își împlinesc în Biserică și în lume partea lor proprie din misiunea întregului Popor al lui Dumnezeu.

Ei își desfășoară concret Apostolatul activând pentru evanghelizarea și sfințirea oamenilor, precum și străduindu-se să pătrundă și să perfecționeze ordinea temporală cu spiritul Evangheliei, astfel încât activitatea lor în acest domeniu temporal să dea o mărturie limpede despre Cristos și să slujească la mântuirea oamenilor. Fiind propriu stării laicilor de a-și duce viața în mijlocul lumii și a treburilor lumești, ei sunt chemați de Dumnezeu ca, însuflețiți de spirit creștin, să-și exercite apostolatul în mijlocul lumii ca o plămadă (Apostolicam Actuositatem 2).

Întreaga Biserică este apostolică întrucât rămâne, prin urmașii Sfântului Petru și ai apostolilor, în comuniune de credință și de viață cu originea ei. Deoarece Cristos, Cel trimis de Tatăl, este izvorul și originea întregului Apostolat al Bisericii, este evident că rodnicia Apostolatului, atât al celor hirotoniți cât și al laicilor, depinde de unirea lor vitală cu Cristos Dumnezeu (cf. CBC 863 - 864)