ÎNAPOI

Conciliul de la Lateran

Conciliu ecumenic de la Lateran a fost convocat de către Inocentiu al III-lea prin Bula papală din 19 aprilie 1213, iar lucrările conciliare au debutat in noiembrie 1215. Conciliul s-a bucurat de o participare largă: 71 patriarhi și episcopi mitropolitani, 412 episcopi și peste 900 canonici, plus reprezentanți oficiali ai diferitelor case regale europene.

Motivele convocării Conciliului de la Lateran au fost generate de rezultatele nesatisfăcătoare ale celei de a treia și a patra Cruciade, Papa Inocențiu al III-lea intenționând să reformuleze principiile implicării papalității în aceste inițiative militare. Suveranul Pontif a prezentat Conciliului un număr de 70 decrete, toate în legătură cu organizarea următoarei Cruciade (a cincea) și măsurile propuse pentru eradicarea mișcărilor eretice din sudul Franței.

Dincolo de temele dogmatice și ecleziologice, Conciliul de la Lateran a dezbătut și spețe "seculare" cum ar fi disputa dintre episcopul Foulques și Raymond al VI-lea de Toulouse în privința confiscării teritoriilor stăpânite de acesta. Totodată, Conciliul a legitimat înscăunarea lui Frederic al II-lea ca împărat al Sfântului Imperiu Romano-German, atribuirea Ducatului de Toulouse lui Simon de Montfort, separarea ținutului Melgueil de regiunea Toulouse și trecerea acestuia în jurisdicția episcopilor de Maguellone, precum și confiscarea temporară a Provenței (posesiune a lui Raymond al VI-lea).

Printre temele principale enunțate de Canoanele decretate la Conciliul de la Lateran enumerăm:

  • afirmarea Dogmei Sfintei Treimi;
  • condamnarea lui Joachim de Fiore și Amalric de Bennes pentru erezii;
  • pedepse pentru eretici și protectorii acestora;
  • proclamarea primatului papal și ierarhizarea patriarhiilor ecumenice (Episcopul Romei, Patriarhia de Constantinopole, Patriarhia de Antiohia și Patriarhia de Ierusalim);
  • interzicerea înființării de noi ordine religioase;
  • decretarea unor reguli stricte în privința celibatului instituit pentru întregul cler, precum și obligația acestora de a trăi în decență și evitarea oricăror abuzuri;
  • reafirmarea necesității oricărui creștin botezat care a atins vârsta de 7-8 ani să participe la Sacramentul concilierii urmat de primirea Sfintei Euharistii.