ÎNAPOI

Conciliul de la Toledo

Al treilea Conciliu ecumenic ținut la Toledo în anul 589, a marcat pătrunderea creștinismului catolic în rândul vizigoților spanioli, precum si introducerea clauzei filioque în Credo-ul Bisericii Catolice. De asemenea, acest Conciliu a promulgat restricțiile împotriva evreilor, și convertirea țărilor la creștinismul ortodox.

În secolul al IV-lea, episcopul Wulfila (c.310-383) a inventat alfabetul gotic, a tradus Biblia în acest limbaj și i-a convertit pe goți la creștinismul arian. Când vizigoții au ajuns în vestul Europei, ei au întâlnit creștinismul latin, pentru care arianismul era o erezie și blasfemie, însă aceștia au rămas fermi în a-și apăra credința, refuzând să accepte ortodoxia creștină.

Conciliul a fost organizat de Episcopul Leander de Sevilla, care a lucrat neobosit pentru convertirea regilor vizigoți, singurul său succes notabil fiind cu regele Reccard. Conciliul a început în data de 4 mai 589, debutând cu trei zile de rugăciune ți post. A urmat citirea de către un notar ecleziastic a profesiunii de credință a regelui Reccard, prin care acesta se auto-definea ca un credincios ortodox.

În confesiune se spune că Dumnezeu l-a inspirat pe Reccard să-i conducă pe goți către adevărata credință, de la care aceștia fuseseră îndepărtați prin prozelitismul unor falși învățători. (De fapt, goții fuseseră creștinați de către episcopul arian Wulfila, însă tema principala a lui Leander, autorul de facto al acestei confesiuni, a fost reconcilierea). A anatemizat pe Arius și doctrina sa, precum și pe cei ce s-ar fi întors la arianism după ce fuseseră primiți în Biserica lui Cristos, apoi a declarat că acceptă necondiționat toate hotărârile Conciliilor de la Niceea, Constantinopole, Efes și Calcedon.

Au urmat 23 de anateme împotriva lui Arius și a doctrinei sale, după care 8 episcopi arieni împreună cu clericii lor și cu nobilii goți, au aderat la Crezul niceeano-constantinopolitan, precum si definiția Conciliului de la Calcedon.

Regele Reccared a fost împuternicit de către Conciliu să emită canoane necesare, în special cel referitor la Crez, care va fi recitat la Comuniune, astfel încât nimeni sa nu poată invoca neștiința sau ignoranța în caz de cădere în erezie. A urmat promulgarea unui număr de alte 23 de canoane, întărite prin edict chiar de către rege.

Conciliul ecumenic de la Toledo s-a încheiat cu o predică a lui Leander despre convertirea goților, păstrată de fratele său Isidore, intitulată Homilia de triumpho ecclesiae ob conversionem Gothorum.

Efectele acestui Conciliu s-au resimțit prin înlocuirea in scaunul Episcopal din Oporto a lui Argiovitus cu un episcop catolic de nădejde, în persoana lui Constancio. Interdicțiile asupra evreilor au fost urmate de obligația de convertire, ceea ce a condus la un exod al acestora din Spania vizigotă către teritoriile Africii de Nord, unde au urzit alianțe și au obținut informații folositoare în timpul invaziei maure din anul 711.

Clauza filioque s-a răspândit în literatura bisericească occidentală, nu însă în cea din Răsărit și Grecia, provocând ulterior controverse în secolul al IX-lea, culminând cu Marea Schismă din anul 1054 dintre creștinii catolici și ortodocși.