ÎNAPOI

EUHARISTIA

Termenul provine din limba greacă eucharistía, însemnând aducere de mulțumire. Cuvintele euharistein (Lc. 22, 19; 1 Cor. 11, 24) și eulogein (Mt. 26, 26; Mc. 14, 22) reamintesc binecuvântările ebraice care proclamă - îndeosebi în timpul mesei - lucrările lui Dumnezeu: creația, răscumpărarea și sfințirea. Cuvântul este folosit pentru întreaga celebrare a Sfintei Liturghii, dar îndeosebi pentru partea a doua, care urmează după celebrarea Cuvântului și culminează cu consacrarea pâinii și vinului care sunt transformate în trupul și sângele lui Cristos, și se termină cu Împărtășania. Euharistia este jertfa lui Cristos de pe Calvar, care devine prezentă pe altar. De aceea se mai numește și Sfânta Jertfă sau Jertfa Sfintei Liturghii.

Cristos a făcut din Euharistie memorialul morții și învierii Sale, adică reactualizarea sau aducerea lor în prezent (cf. Sacrosanctum Concilium 47; Lumen Gentium 3). Jertfa lui Cristos de pe Calvar și Jertfa euharistică sunt o unică jertfă: "Este una și aceeași victimă și Cel care oferă acum prin slujirea preoților este același care s-a oferit atunci pe cruce. Numai modul de a oferi este diferit. În jertfa dumnezeiască ce se împlinește la Liturghie este cuprins și jertfit în mod nesângeros același Cristos care s-a dat pe Sine însuși o dată în mod sângeros pe altarul crucii" (DS 1743). Euharistia nu este numai continuarea jertfei de pe Calvar, ci și a întregii lucrări de mântuire înfăptuite de Isus. Euharistia, jertfa lui Cristos, devine și jertfa mădularelor Trupului Său, adică jertfa pe care o oferă Biserica; ea este jertfa lui Cristos întreg: capul și mădularele. Euharistia este jertfă, dar în același timp și ospăț sacru, adică împărtășire cu Trupul și Sângele Domnului.

Semnele esențiale ale Sacramentului euharistic sunt pâinea de grâu și vinul din struguri, asupra cărora este invocată binecuvântarea Duhului Sfânt, iar preotul rostește cuvintele consacrării spuse de Isus la Cina cea de Taină.



Conciliul de la Trento a rezumat credința universală declarând: "Deoarece Cristos, Răscumpărătorul nostru a spus că ceea ce se oferă sub chipul pâinii este cu adevărat Trupul Său, a existat în Biserică întotdeauna convingerea, pe care Sfântul Conciliu o declară din nou, că prin consacrarea pâinii și a vinului se înfăptuiește preschimbarea întregii substanțe a pâinii în substanța Trupului lui Cristos Domnul nostru și a întregii substanțe a vinului în substanța Sângelui Său; această preschimbare, Biserica universală a numit-o în mod just și adecvat transsubstanțiere."

Isus Cristos este prezent în cel mai înalt grad sub speciile euharistice, într-un mod unic. În Preasfântul Sacrament al Euharistiei sunt conținute cu adevărat, în mod real și substanțial Trupul și Sângele împreună cu Sufletul și Dumnezeirea Domnului nostru Isus Cristos și deci Cristos întreg (cf. Conciliul de la Trento).

Biserica recomandă cu stăruință credincioșilor să primească Sfânta Împărtășanie ori de câte ori participă la celebrarea Euharistiei; ea afirmă ca obligatorie primirea Împărtășaniei cel puțin o dată pe an, în timpul pascal. Participarea euharistică a credincioșilor trebuie precedată de un examen de conștiință și să se afle în stare de har: "Oricine va mânca pâinea aceasta sau va bea din potirul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat față de Trupul și de Sângele Domnului. Să se cerceteze așadar pe sine omul și așa să mănânce din pâine și să bea din potir. Fiindcă acela care mănâncă și bea cu nevrednicie, își mănâncă și își bea propria osândă, nesocotind Trupul Domnului" (cf. 1 Cor. 11, 27-29). Prezența euharistică a lui Cristos începe în momentul consacrării și durează atâta timp cât rămân nealterate speciile euharistice. Deoarece Cristos însuși este prezent în sacramentul altarului, El trebuie cinstit cu cult de adorație.