ÎNAPOI

FONS HONORUM

Termenul provine din limba latină și se traduce prin izvor de legitimitate sau onoare. Teoria fons honorum definește capacitatea unui șef de Stat sau cap încoronat de a crea decorații de onoare, merite sau alte titluri nobiliare. Este puternic controversată capacitatea unor prinți sau regi, care nu și-au exercitat prerogativele monarhice, de a emite asemenea titluri.

Este, în general, admis că numai un monarh care domnește sau a domnit poate avea prerogativele de a emite un fons honorum. De asemenea, papa, în calitatea sa de Suveran Pontif poate elibera fons honorum, sau un alt prinț al Bisericii Catolice în numele papei.

În Biserica Orientală, capacitatea de a elibera titlul de fons honorum aparține patriarhilor sau, după caz, episcopilor în calitatea lor de primus-inter-pares.

Fons honorum atestă legitimitatea și dreptul unui Ordin religios, laic religios, sau cavaleresc, militar, suprem sau suveran de a-și manifesta în mod legitim identitatea.