ÎNAPOI

PREOȚIA

Termenul provine din limbile greacă și latină, presbytérium. Unul din cele șapte sacramente înființate de Isus Cristos prin care misiunea încredințată de el apostolilor continuă să se exercite în Biserică până la sfârșitul veacurilor. Este deci sacramentul slujirii apostolice.

Cuprinde trei grade: episcopatul, prezbiteratul și diaconatul. Este "preoția ministerială", deoarece conferă o putere sacră pentru slujirea credincioșilor și diferă esențial de "preoția comună", adică participarea tuturor credincioșilor - datorită Botezului - la Preoția lui Cristos.


Cei hirotoniți slujesc, în mijlocul comunității, în numele și în persoana lui Cristos - Capul. Slujitorii hirotoniți își exercită slujirea față de poporul lui Dumnezeu prin învățătură (múnus docéndi), cultul divin (múnus sanctificándi) și prin conducerea pastorală (múnus regéndi).

Slujirile conferite prin hirotonire sunt de neînlocuit pentru structura organică a Bisericii: fără episcop, preoți și diaconi, nu putem vorbi de Biserică. Sacramentul Preoției este conferit prin impunerea mâinilor de către episcop, urmată de o rugăciune solemnă de consacrare prin care se cer de la Dumnezeu pentru candidatul la Preoție (diacon, preot, episcop) harurile Duhului Sfânt necesare slujirii sale. Hirotonirea imprimă un caracter sacramental de neșters (cf. CBC 1536-1600).