ÎNAPOI

SACRAMENTE

Termenul provine din limba latină sacraméntum, tradus din limba greacă prin mystérion, însemnând mister sau taină. Semne sau realități vizibile, materiale, care exprimă și produc efect supranatural, numit har. Sunt înființate de Isus Cristos și încredințate Bisericii pentru sfințirea oamenilor. Fiecare sacrament conține un element vizibil (de ex., apa, vinul, impunerea mâinilor etc.) și un element invizibil (harul).

Există șapte sacramente sau taine: trei sunt numite sacramentele inițierii creștine (Botezul, Confirmațiunea și Euharistia), două sunt numite sacramentele de vindecare (Pocăința și Ungerea bolnavilor), iar două sunt numite sacramentele de slujire a comuniunii (Preoția și Căsătoria), adică sunt rânduite spre mântuirea aproapelui, conferă o misiune specială în Biserică și slujesc la edificarea poporului lui Dumnezeu.

Celebrate cum se cuvine în credință, sacramentele conferă harul pe care îl semnifică. Ele sunt eficiente pentru că în ele acționează însuși Isus Cristos. Preotul sau celebrantul nu este decât un instrument în mâinile lui Cristos.

Sacramentele acționează în virtutea lucrării mântuitoare a lui Cristos săvârșite odată pentru totdeauna, și nu sunt realizate de sfințenia omului care dă sau primește, ci de puterea lui Dumnezeu. Totuși roadele sacramentelor depind și de dispozițiile celui care le primește (cf. CBC 1131-1134).