ÎNAPOI

SFÂNTA TREIME

Termenul provine din limba latină Trínitas. Misterul unui singur Dumnezeu (cf. Dt 6,4; Is 45,5) revelat în trei persoane: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. ""Credința catolică (ortodoxă) aceasta este: să cinstim un singur Dumnezeu în Treime și Treimea în unitate, fără a confunda persoanele, fără a diviza substanța: căci alta este persoana Tatălui, alta cea a Fiului, alta cea a Duhului Sfânt; însă una este divinitatea Tatălui, a Fiului și a Duhului Sfânt, egală slava lor, la fel de veșnică măreția lor" (Simbolul Quicúmque, numit al sfântului Ahtanasie, cf. CBC 266).

"Prin harul Botezului în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, noi suntem chemați să fim părtași de viața Preafericitei Treimi, aici, pe pământ, în întunericul credinței, și dincolo de moarte, în lumina veșnică" (CBC 265).

Dogma Sfintei Treimi

Biserica folosește termenul "substanță" pentru a desemna Ființa divină în unitatea Sa; termenul "persoană" sau "ipostază" pentru a-L desemna pe Tatăl, pe Fiul și pe Duhul Sfânt în distincția reală dintre Ei; termenul "relație" pentru a desemna faptul că distincția dintre Persoanele divine rezidă în raportarea lor reciprocă (CBC 252).

Al doilea Conciliu ecumenic de la Constantinopole (ținut în anul 553) precizează: "Treimea este una. Noi nu mărturisim trei dumnezei, ci un singur Dumnezeu în trei Persoane: Treimea cea de o Ființă. Persoanele divine nu își împart dumnezeirea unică, ci fiecare din Ele este în întregime Dumnezeu." Iar Conciliul de la Toledo, în anul 675 adaugă: "Tatăl este tot ceea ce este Fiul, Fiul este tot ceea ce este Tatăl, Duhul Sfânt este tot ceea ce este Tatăl și Fiul, adică un singur Dumnezeu, în privința naturii."

Cu toate acestea, Persoanele divine sunt realmente deosebite între Ele: "Fiul nu este Tatăl, Tatăl nu este Fiul și Duhul Sfânt nu este nici Tatăl nici Fiul" (cf. Conciliului de la Toledo), deosebindu-se între Ei prin relațiile ce țin de origine: "Tatăl dă naștere, Fiul este născut, iar Duhul Sfânt purcede" (cf. Conciliului de la Laterano).

Sfântul Grigore din Nazianz, supranumit "Teologul" rostește în fața catehumenilor săi din Constantinopole următoarea dogmă trinitară: "Vă dăruiesc o unică Dumnezeire și Putere, Una în Trei și cuprinzându-Le pe cele Trei în mod distinct. Dumnezeire fără deosebire de substanță sau de natură, fără grad superior sau grad inferior [...] Din trei infinituri, infinita connaturalitate. Fiecare, considerat în Sine e Dumnezeu întreg [...]".

Biserica, referindu-se la Noul Testament, mărturisește: "Unul este Dumnezeu Tatăl de la care sunt toate, unul este Isus Cristos, Domnul prin care sunt toate, unul este Duhul Sfânt în care sunt toate" (cf. Conciliului de la Constantinopole). Cel care îl preamărește pe Tatăl face acest lucru prin Fiul în Duhul Sfânt; cel care îl urmează pe Cristos face aceasta pentru că îl atrage Tatăl și este însuflețit de Duhul Sfânt (cf. CBC 259).

Scopul ultim al întregii economii divine este intrarea tuturor creaturilor în Unitatea desăvârșită a Sfintei și Preafericitei Treimi.